Masina de codat Enigma este un dispozitiv de cifrat portabil, utilizat pentru criptarea si decriptarea mesajelor secrete. Aceasta a fost proiectata la Berlin in 1918, de inginerul german Arthur Scherbius.
Masina este bazata pe mecanismul rotorilor montati pe cilindri si intrebuintati in operatiile de cifrare si descifrare de informatii, reprezentand in mana germanilor instrumentul care a participat covarsitor la obtinerea titlului si consemnarea numelui lor ca popor invingator al celui de-al II-lea razboi mondial. In timpul desfasurarii razboiului, germanii au dezvoltat mai multe variante ale masinii, intreaga informatie comunicata radio, telegrafic era codata prin recurgerea la sistemul cu Enigma.
Primul model a fost prezentat la Congresele Uniunii Postale Internationale din 1923 si 1924. Modelele ulterioare erau folosite in mai multe tari europene si asiatice (Suedia, Olanda, Marea Britanie, Japonia, Italia, Spania, SUA, Polonia, Elvetia) in scopuri comerciale, militare sau diplomatice. Din 1926 incepe sa fie preluata si de armata germana, care dupa 1928 isi defineste propriile modele (G, I, K). In total au fost construite circa 100.000 masini Enigma, din care 40.000 in timpul razboiului. Dupa 1945 aliatii au capturat toate masinile de pe teritoriul german, acestea fiind inca mult timp considerate sigure. Unul dintre motivele pentru care Enigma a foost un “ secret” pentru atat de mult timp, sta in faptul ca, foarte importanat, metodele ei de decodare s-au folosit pana de curand. Astazi, codurile sunt generate de sistemele computerizate, lucru care ingreuneaza cu mult mai mult posibilitatile de spargere a codurilor. Codarea si Decodarea sunt doua dintre operatiile pentru care este conceput sistemul de functionare a tehnologiei informationale – “ Enigma”.Prima operatie incepe prin trecerea curentului electric printr-o serie de componente. Curentul este transmis presand o litera pe claviatura. Dupa ce traverseaza o retea complexa de fire, o lampa indica litera cifrata. Prima componenta este o serie de rotite adiacente, numite rotori, care contin fire electrice utilizate in codarea mesajului. Rotorii se invart, variind configuratia complexa a retelei de fiecare data cand o litera este tastata. Masina Enigma poate utiliza si o alta roata, numita reflector si o componenta, numita plugboard, care permit codificarea si mai complexa a mesajului. Decodarea se produce pentru ca un mesaj codat sa treaca in faza lui de citire.Acest lucru nu se poate realiza decat fie printr-o introducere a codului de functionare, fie prin operatiunea de spargere a codurilor. Codurile se pot sparge intotdeauna, insa variaza dupa cat de complicate sunt si cat timp si efort cer. De exemplu, in cazul masinii Enigma ca mesajele sa fie incifrate se aplica un proces de operare destul de complex, dificultatea fiind data de felurile multiple de a se putea face, ceea ce inseamna ca spargerea lor, virtual vorbind, este imposibila. Elementul esential al Enigmei era dat de faptul ca incifrarea se facea in intregime printr-un sistem de functionare interior.
Importanta din punct de vedere criptografic este data de faptul ca echipe de criptanalisti (matematicieni la origine) de toate nationalitatile, in efort combinat, au incercat pe de-o parte perfectionarea masinii, pe de alta parte spargerea codurilor. Codul a fost intr-adevar spart in 1933 de catre matematicienii polonezi Marian Rejewski, Jerzy Rozycki si Henryk Zygalski, cu ajutorul unor mijloace electromecanice, supranumite bombe.
Masina este bazata pe mecanismul rotorilor montati pe cilindri si intrebuintati in operatiile de cifrare si descifrare de informatii, reprezentand in mana germanilor instrumentul care a participat covarsitor la obtinerea titlului si consemnarea numelui lor ca popor invingator al celui de-al II-lea razboi mondial. In timpul desfasurarii razboiului, germanii au dezvoltat mai multe variante ale masinii, intreaga informatie comunicata radio, telegrafic era codata prin recurgerea la sistemul cu Enigma.
Primul model a fost prezentat la Congresele Uniunii Postale Internationale din 1923 si 1924. Modelele ulterioare erau folosite in mai multe tari europene si asiatice (Suedia, Olanda, Marea Britanie, Japonia, Italia, Spania, SUA, Polonia, Elvetia) in scopuri comerciale, militare sau diplomatice. Din 1926 incepe sa fie preluata si de armata germana, care dupa 1928 isi defineste propriile modele (G, I, K). In total au fost construite circa 100.000 masini Enigma, din care 40.000 in timpul razboiului. Dupa 1945 aliatii au capturat toate masinile de pe teritoriul german, acestea fiind inca mult timp considerate sigure. Unul dintre motivele pentru care Enigma a foost un “ secret” pentru atat de mult timp, sta in faptul ca, foarte importanat, metodele ei de decodare s-au folosit pana de curand. Astazi, codurile sunt generate de sistemele computerizate, lucru care ingreuneaza cu mult mai mult posibilitatile de spargere a codurilor. Codarea si Decodarea sunt doua dintre operatiile pentru care este conceput sistemul de functionare a tehnologiei informationale – “ Enigma”.Prima operatie incepe prin trecerea curentului electric printr-o serie de componente. Curentul este transmis presand o litera pe claviatura. Dupa ce traverseaza o retea complexa de fire, o lampa indica litera cifrata. Prima componenta este o serie de rotite adiacente, numite rotori, care contin fire electrice utilizate in codarea mesajului. Rotorii se invart, variind configuratia complexa a retelei de fiecare data cand o litera este tastata. Masina Enigma poate utiliza si o alta roata, numita reflector si o componenta, numita plugboard, care permit codificarea si mai complexa a mesajului. Decodarea se produce pentru ca un mesaj codat sa treaca in faza lui de citire.Acest lucru nu se poate realiza decat fie printr-o introducere a codului de functionare, fie prin operatiunea de spargere a codurilor. Codurile se pot sparge intotdeauna, insa variaza dupa cat de complicate sunt si cat timp si efort cer. De exemplu, in cazul masinii Enigma ca mesajele sa fie incifrate se aplica un proces de operare destul de complex, dificultatea fiind data de felurile multiple de a se putea face, ceea ce inseamna ca spargerea lor, virtual vorbind, este imposibila. Elementul esential al Enigmei era dat de faptul ca incifrarea se facea in intregime printr-un sistem de functionare interior.
Importanta din punct de vedere criptografic este data de faptul ca echipe de criptanalisti (matematicieni la origine) de toate nationalitatile, in efort combinat, au incercat pe de-o parte perfectionarea masinii, pe de alta parte spargerea codurilor. Codul a fost intr-adevar spart in 1933 de catre matematicienii polonezi Marian Rejewski, Jerzy Rozycki si Henryk Zygalski, cu ajutorul unor mijloace electromecanice, supranumite bombe.
Bibliografie:
http : //en.wikipedia.org/wiki/Enigma machine
-Oded Goldreich, Foundations of Cryptography, Volume 1: Basic Tools, Cambridge University Press, 2001;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu