Dispozitive de stocare

Principalele dispozitive de stocare , pe care le voi prezenta in cele ce urmeaza au evoluat foarte mult de la an la an. Cele mai performante mecanisme sunt inlocuite cu altele mai noi. Tehnologia este o ramura care evolueaza intr-un mod extrem de dinamic si oricat am incerca sa tinem pasul, ramanem mereu in urma.


CD-ROM-ul

Compact discul constituie un suport de memorie externă cu caracteristici superioare faţă de discurile flexibile . CD-ROM-ul (Copmact Disc Read Only Memory) reprezintă suportul de memorie în plină ascensiune datorită facilităţilor deosebite pe care le prezintă, atât în ceea ce priveşte tehnologia avansată de fabricaţie, cât şi în modul de organizare şi de accesare a informaţiilor .Stocarea şi accesarea datelor de pe CD-ROM-uri, se realizează prin mijloace optice cu o viteză mult mai rapidă, care reduc numărul de componente mecanice şi măresc fiabilitatea suportului. Si in aceasta privinta exista tendinta de raspandire a unitatilor CD-uri care sa permita atat citirea cat si scrierea informatiilor. Aceasta fiind inca foarte costisitoare, nu sunt accesibile tuturor utilizatorilor iar in al doile rand numarul reinscrierilor pe un CD este limitat iar unele unitati nu permit decat o singura reinscriere.



Dvd-ul

Deşi capacitatea de stocare a unui CD-ROM este semnificativă,multe programe şi jocuri incep să aibă dimensiuni din ce in ce mai mari;au apărut deja enciclopedii sau programe pe 4-5 CD-ROM-uri.Problema aceasta este rezolvată prin apariţia DVD-ROM-ului,următorul pas după compact disc.DVD-ul va fi foarte important pentru utilizatorii computerelor pentru ca va fi folosit pentru cele mai mari şi mai interesante jocuri,pachete de programe şi filme.Tehnologia DVD va inlocui,probabil,casetele video care există la ora actuală pe piaţă.Un disc DVD arată ca un CD obişnuit,dar punctele purtătoare de informaţie binară (0 şi 1) sunt mult mai mici şi mai apropiate unele de altele.Aşa că in loc de 650 MB de informaţie care pot fi stocaţi pe un CD, un DVD poate stoca acum pană la 4,7 GB.Spre deosebire de CD,un DVD poate avea două feţe pe care să se inregistreze informaţie,aşa că intorcandu-l se mai pot citi incă 4,7 GB de informaţie.Iar pe viitor discul va avea mai multe straturi in interior astfel că va putea stoca peste 15 GB – sufficient pentru cel mai mare program imaginabil.


Unităţi DVD-ROM
Pentru a rula un DVD ,este nevoie de o unitate DVD-ROM – arată la fel ca unitatea de CD-ROM, dar are două lasere:unul pentru citirea CD-urilor clasice,iar celălalt pentru discuri DVD.După ce am instalat o unitate DVD-ROM in PC,el va putea să citească orice tip de CD – fie el vechi sau mai nou.



Filme pe discuri
Capacitatea uriaşă a discului DVD este ideală pentru a stoca poze şi sunet de înaltă calitate – de fapt,Hollywood-ul a avut încă de la început un rol important în lansarea DVD-ului.Aceasta deoarece filmele încep să fie lansate atat pe casete video,cat şi pe DVD.Pentru a rula aceste Video-DVD-uri pe PC este nevoie de o placă decodoare Video-DVD,care funcţionează paralel cu placa video a PC-ului.Pe măsură ce apar PC-uri tot mai puternice,nu o să mai fie nevoie de o placă video suplimentară,deoarece întreaga activitate de derulare video va fi realizată în interiorul procesorului central ultrarapid al PC-ului.



Înregistrarea unui DVD
Ca şi la CD-ROM-uri,există DVD-ROM-uri pe care se poate scrie informaţie,dar şi DVD-ROM-uri pe care se poate inscripţiona informaţie şi se poate şterge şi apoi rescrie o altă informaţie.Se pot folosi acestea pentru a degrava hard discul de un număr uriaş de fişiere sau pentru a stoca temporar imagini video şi muzică.



Memoria Flash

Complexitatea operaţiilor efectuate de un calculator, ca şi viteza sa de calcul, depind – în principal – de capacitatea, viteza şi organizarea memoriei sale; de fapt istoric vorbind, evoluţia calculatoarelor electronice, prin cele patru generaţii, a fost determinată în mare măsură de creşterea capacităţii şi vitezei memoriei lor.Memoria flash este o formă de memorie non-volatilă pentru calculator care poate sã fie ştearsă electric şi reprogramată. Este o tehnologie care este în primul rând folositã în cardurile de memorie.Spre deosebire de EEPROM(Electronically Erasable Programmable Read-Only Memory), memoria flash este ştearsă şi programată în blocuri compuse din locaţii multiple (în memoria flash timpurie întreg cipul trebuia sã fie şters dintr-o dată).Memoria flash costă mai puţin decât EEPROM în consecinţă a devenit tehnologia dominantă oriunde este nevoie de o cantitate semnificativă, de o categorie solidă de depozitare non-volatilă.Memoria flash este non-volatilă ceea ce înseamnă că nu are nevoie de energie pentru a menţine informaţia stocată în cip.În plus memoria flash ofera un timp de acces pentru citirea datelor foarte rapid şi o mai bună rezistenţă la şocurile cinetice decât hard disk-urile. Aceste trăsături explică popularitatea memoriei flash pentru aplicaţii ca de exemplu stocarea pe dispozitive baterie-putere. O alta ispită a memoriei flash este faptul că este aproape indistructibilă de un mediu fizic obişnuit fiind în stare să reziste la presiuni intense şi la apă fiartă.



Smart Media

SmartMedia(numită iniţial SSFDC, prescurtare de la Solid State Floppy Disk Card – cartelă de dischetă semiconductoare) este cea mai simplă dintre dispozitivele de memorie flash. Cartelele SmartMedia conţin numai memorie flash, fără nici un circuit de control. Această simplitate înseamna că pentru asigurarea compatibilităţii între diferitele generaţii de cartele SmartMedia este necesară modernizarea dispozitivelor care folosesc memoria SmartMedia. Dezvoltarea acestui standard este coordonată de SSFDF.



Multi Media Card
MultiMediaCard (MMC) este cel mai nou şi mai mic dispozitiv de stocare cu memorie flash conceput pentru aparatele foto digitale şi o mare varietate de alte dispozitive, inclusiv telefoane inteligente, playere MP3 şi camere video digitale. Memoria MMC a fost dezvoltată în comun de SanDisk şi Infineon Technologies AG (anterior Siemens AG) în noiembrie 1997. Cartelele MMC folosesc o interfaţă serială simplă, cu 7 pini, pentru conecatrea dispozitivelor şi conţine o memorie flash cu tensiune scăzută. A fost propusă pentru dezvoltarea unei versiuni sigure, SecureMultiMediaCard , pentru stocarea în memorie flash a muzicii digitale protejată prin copyright. În 1998 a fost fondata MMC Association, pentru susţinerea standardului MMC şi sprijinirea dezvoltării unor noi produse.



Memory Stick
Compania Sony, care produce atat calculatoare notebook, cât şi o mare varietate de aparate foto digitale şi camere video, are o versiune proprie, brevetată, de memorie flash, numită Sony Memory Stick. Aceste dispozitive au un comutator unic de protectie la ştergere, care împiedică ştergerea accidentală a fotografiilor. Sony a acordat licenţa tehnologiei Memory Stick şi altor companii, cum ar fi Leaxer Media.



Ata Pc Card (PCMCIA)
Deşi tipodimensiunea PC Card (PCMCIA) este acum folosită pentru orice, de la adaptoare pentru jocuri la modemuri şi de la interfeţe SCSI la adaptoare de reţea, iniţial a fost utilizată pentru memoriile de calculator, aşa cum arată şi vechiul acronym, PCMCIA(Personal Computer Memory Card International Association).Spre deosebire de modulele RAM obişnuite, memoria Pc Card se comporta ca o unitate de disc, folosind standardul PCMCIA ATA(at Attachament). Cartelele PC Card pot avea trei grosimi, dar toate au lungimea de 3,3 inci şi lăţimea de 2,13 inci.



Memoria Flash

Memoriile Flash permit atât citirea cât şi înscrierea informaţiei în timpul funcţionării normale; sunt memorii cu densitate mare, nevolatile, folosite în cele mai diverse aplicaţii de la aparatele de fotografiat digitale la înlocuirea de hard-diskuri.Performanţa memoriei flash depinde de trei parametri: tipul chip-urilor de memorie flash utilizate, tehnologiile lor de producţie şi capacitatea acestora.
Unitate flash prin USBUnitaţile flash USB sunt de tip NAND- dispozitive de stocare a datelor în memorie flash cu interfaţă USB (universal serial bus) integrată. Ele sunt de obicei mici, cu greutate specifică mică, pot fi şterse şi rescrise. Capacitatea este limitată numai de densităţile curente ale memoriilor flash, deşi costul pe megabyte ar putea să crească rapid la capacităţi mari datorită componentelor scumpe. O unitate flash se compune dintr-o placuţă mică de circuit imprimată, ambalată în plastic sau metal dupa caz, făcând ca unitatea să fie destul de viguroasă ca să poată fi dusă de colo-colo, într-un buzunar, ca o cheie. Doar conectorul USB iasă înafară din această protecţie şi este de obicei acoperit de un capac demontabil. Majoritatea unitaţilor flash folosesc tipul de conectare USB permiţându-le să fie conectate direct la un port pe un calculator personal. Bibliografie- Negroponte Nicholas, Era digitală Editura All, Bucureşti, 1999- Surcel Traian, Sofronie Gheorghe, Informatica Generală– Scott Mueller – Editia IV – vol. II, Pc depanare si modernizarewww.wikipedia.org