"Dezbracati" de prejudecati

Iesind dintr-o lume a nebuniei si a discriminarii, pornind pe o poteca strabatuta de miros de tei si nuci ajungem intr-o comuna nu foarte indepartata de Botosani - Tudora. Cei din imprejurimi cunosc foarte bine acest nume mai ales pentru Rezervatia de Tisa, obiceiurile populare sau chiar pentru targul din fiecare joi a saptamanii, din centrul comunei.In acest colt al Moldovei traieste si o comunitate de rromi, spre padure, in catunul Turbata. Sunt aici de aproximativ 40 de ani insa pentru romani parca sunt de o vesnicie. S-au nascut, au crescut si traiesc impreuna. La inceput au fost 10 dar in prezent numarul lor a crescut la 200.

"Li s-a dat de la Dumnezeu sa traiasca laolalta"

Nu de putine ori au fost altercatii intre rromi si romanii din imprejurimi insa trecerea vremii le-a rezolvat pe toate.Unii spun ca "li s-a dat de la Dumnezeu sa traiasca laolalta". Cei mai varstnici dintre rromi isi aduc aminte de vremurile cand valurile Siretului i-au indrumat spre padure..."Ne-am trezit luati pe sus de apa Siretului si am fost luati cu avionul si dusi in Turbata, la marginea padurii. Romanii ne-au hranit ani de zile. Mergeam si cerseam lapte, oua, carne si de multe ori le munceam zile intregi pentru cartofi sau altceva. Ne-au ajutat si sa ne facem niste casute..dar acum avem case mari si mai bune", spune Bradu Luminita, o localnica de etnie rroma.

Tiganu' tot tigan...

Gurile de hranit ale rromilor se inmulteau de la an la an, iar cersitul nu mai dadea roade asa ca cei mai multi dintre ei s-au apucat de furat. Matusa Saveta Livadaru ("detectivul catunului", cum ii spun rromii), spune ca " degeaba le dai ca ei vor mai mult si-ti umbla in gradina, iti iau tot. De obicei noaptea...Noi ii tot fugarim, am chemat si politia dar tot degeaba.Ii mai chemam la prasit ca sa le dau si lor dar veneau numai cativa ca "uscaturile" stateau la bronzat pe parau.

"Sa traiesti, cumatra!"

Matusa Militia a botezat trei dintre copiii rromilor, matusa Paraschiva 1, iar matusa Anica 2. Pentru aceasta binecuvantare adusa copiilor lor, rromii le respecta de fiecare data. Un "Sa traiesti, cumatra!" ori "Ce mai faci, cumatrule?" sunt suficiente pentru romanii din Turbata. Cateva dintre tiganci au intemeiat familii cu feciori ai romanilor. Acest lucru a dus la o convietuire mai buna intre ei. Au invatat sa se accepte unii pe altii asa cum sunt, fara a tine cont de prejudecati.Stand pe prispa casei, cu ochii spre deal, spre casele romanilor, Mandita Banu marturiseste intr-un moment de melancolie: " noi avem traditiile noastre, care la romani nu se gasesc si ei le au pe ale lor dar toti suntem oameni. Ce sa facem? Tre' sa traim...Daca nu erau romanii poate muream de foame. Acum avem si noi dar mai demult... Acum ne mai trimit copiii ca-s plecati in Spania sau Italia. Sunt si in Cipru. Avem masini si acuma ii ajutam noi pe ei".Matusa Parascheva lu' Todirica apeleaza la ei ori de cate ori are nevoie de o masina si ii rasplateste cu produse."Inainte sa moara Ion (sotul) l-am dus la spital cu Aurel ca e cel mai bun sofer dintre tigani. El il ducea cu masina la spital si nevasta lui venea sa-i faca injectii cand il aduceam acasa. Am apelat si la romani dar nu avea nimeni timp, spune ea in timp ce scoate incet o galeata de apa din fantana de langa casa, veche, de pe vremea mamei sale. Tot rromii au cantat si la nunta feciorului si a celor doua fete ale matusii. "Cand am auzit cum au cantat la nunta baiatului ei i-am chemat si la fata mea la nunta ca au si tot ce trebuie, au si acordeon", isi aminteste matusa Saveta Livadaru.

Made in Romania

Iesind din Valea Turbetii si trecand prin Botosani ajungi parca din nou intr-o aglomeratie de principii si prejudecati ce invaluie inca, intr-o negura groasa, o multime de romani si rromi de pretutindeni. Spre oras, toti sunt mai invatati, mai documentati insa in comuna Tudora, spre Turbata oamenii au numai 4 clase sau poate mai putin. Acolo insa prejudecatile nu mai exista. Au ramas in trecut, in timp, mai exact in urma cu 40 de ani.